Jules Lemaitre iubea foarte mult copiii. El însui avea, cât timp a fost profesor la Grenoble, o fiica, Madeleine, care a murit dupa o luna i el nu s-a consolat niciodata.
Mai târziu a devenit un na delicios pentru muli copii. Toata lumea tia povetile fermecatoare scrise pentru finii lui i finele lui.
La Paris, în atelierul sau mare din Rue d'Artois, captuit cu aurul palid al preioaselor legaturii, lui Jules Lemaître îi placea sa primeasca copii, pe care îi copleea cu prajituri i dulciuri i deschidea pentru ei un sertar misterios al bibliotecii sale din care apoi se raspândeau pe covor cele mai neateptate jucarii, colecionate cu aproape la fel de mult dragoste ca i carile.
Astfel a ajuns el sa scrie un Alfabet.