Fericirile monahului Nicolae de la Rohia

Numai cretin fiind m viziteaz - în pofida oricrei raiuni - fericirea. Numai datorit cretinismului nu umblu - crispat, jignit, pe strzile diurne, nocturne ale oraului i nu ajung s fiu i eu unul dintre acele cadavre pe care le poart, vii, apa curgtoare a vieii i s nu m numr printre cei ce înc n-au îneles c mai fericit este a da decît a lua."

În aceast lucrare ni se prezint, în cele patru capitole, cum Nicolae Steinhardt, în Jurnalul su, îi deschide i ne deschide calea de lumin ctre Dumnezeu. Sunt pai care edific drumul în timp ce îl strbate cu puine rtciri, dar i numeroase, repetate suiuri. Pentru Nicolae Steinhardt preocuprile majore ale omului gânditor sunt: ce e viaa?, ce-i omul?, de ce exist durere?, cum ajungem la fericire?, restul, prin raportare sunt fleacuri.

A gsit reeta universal a fericirii în cretinism. Cretinismul d pace, linite, odihn - dar nu searbede i monotone, ci pe calea aventurii cele mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaiei celei mai riscante. Un trapez la mare înlime - i nici o plas dedesubt. Nu exist o singur cale pentru accedere la mântuire, rezultatul conteaz, nu meandrele realizrii absolutului. Liantul, elementul comuniunii interimare poate fi numai Dumnezeu, numai prin El ne putem reciproc tolera i încerca s ne iubim. În absena divinitii nu ne rmân decît reaciile de respingere i indiferen.

Prima datorie a cretinului: a fi fericit i tot prima datorie a cretinismului: a simi adînc nenorocirea condiiei omeneti. Ieirea din dilem: soluia dogmatic: credina în transfigurare i înviere.

Cretinul se cuvine a fi zâmbitor, tolerant, raional, degajat, convins de relativitatea celor lumeti; deci niel sceptic i foarte îngduitor; i totodat - tiind c aici se joac partida pe via i pe moarte - c numai în trup ne putem mîntui - trebuie s fie grav, absolut convins de adevrurile relevaiei, aprig în convingerile sale i-n simul tragic i eroic al existenei, abisal în deschiderile sale asupra tainelor vieii.

Nicolae Steinhardt, dup propriul exemplu ne înva cum s ne rugm. Soluia cea mai nimerit ar fi: a) recitarea rugciunilor de obte pentru a se crea o atmosfer de linite i reculegere, aceasta însemnând faza de pregtire, de punere în situaia oratorie; b) rugciunea propriu-zis, furit de fiecare, imnul de slav i mulumire, apoi spunerea psului - inima revrsat; c) dup care s-ar cuveni s urmeze partea cea mai însemnat, faza ascultrii, când inima e pe recepie.

Urechi de auzit, minte de priceput i voin de pus în aplicare este tot ce ne cere monahul prin ale sale Cuvinte de credin. Monahul ne druiete o carte de învtur, dat omului spre a afla calea mântuirii pe care v invitm s o lecturai.

Dettagli