Creaia lui George Cobuc îl recomanda drept un autor clasic al literaturii române, poeziile sale fiind prezente i astazi în manualele colare. Cobuc începe sa scrie versuri înca din clasa a V-a. În 1884, debuteaza în Tribuna din Sibiu sub pseudonimul C. Bocu (anagrama numelui Cobuc) cu snoava versificata Filosofii i plugarii. Anii petrecui în redacia Tribunei vor culmina cu apariia poemului Nunta Zamfirei, poem care l-a impresionat chiar i pe Titu Maionescu i cu care s-a impus definitiv în atenia criticilor i a cititorilor. Poemul a fost elaborat în decursul a cinci ani. El este inclus în volumul Balade i idile care apare în 1893, editat de Socec. Poemele din Balade i idile se impun prin prospeime i prin optimism, ele coninând stilizari ale ipostazelor fundamentale ale mentalitaii araneti. Poetul surprinde în idile jocurile i capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte. Imaginea comportamentul erotic este recompusa prin reaciile, gesturile i replicile eroilor. În balade, Cobuc a pastrat spiritul autentic românesc prin prezentarea momentelor nunii în Nunta Zamfirei i viziunii asupra morii în Moartea lui Fulger.