Pe «experimentalistul» Grosan literatura facuta din pre-texte începe prin a-l fascina i sfârete prin a-l panica. Personajele sale nu se simt tocmai bine ca «fiine de hârtie» închise într-un destin strict textual. De aici gravitatea subiacenta amaraciunea tonului atunci când cultura tradeaza existenialul ba chiar i se substituie oferindu-se ca fundament.
Jocul experimentul manevrarea inteligenta a intertextelor ironia sunt elementele din care îi trage sevele în regim diurn proza scurta a lui Ioan Grosan. Reversul lor nocturn este amaraciunea o cristalizare a melancoliei. O amaraciune atât a personajelor care nu înceteaza sa suspine dupa inocena pierduta cât i a autorului care tânjete la rându-i i fara încetare dupa unitatea fiinei." Nicoleta Clivet