Cronos autodevorandu-se... Memorii vol. V. Reductia celulara

La inceput am crezut ca-i vorba strict de o conjunctura, de un interes anume de politica (si protectie) literara... La lectura am fost captivat de ironia casanta a autorului, de sarcasmele si cinismul lui absolut, de amoralismul seniorial obosit de exercitarea puterii crude asupra unui teritoriu fatalmente troglodit... Dincolo de stufosenie si grandilocventa, felul in care Dumitru Popescu prindea in insectar (cam ca Petru Dumitriu in dejism) fizionomii, situatii, destine si caractere tipice deriziunii ceausiste de partid, fascinat de patologia puterii, de contorsionismul lamentabil prin care otrava doctrinei malforma ireversibil, pana la aneantizare, un organism institutional de mult uscat, chircit de istorie, mi l-a facut incitant pe autor. (...) Merita citate cu deliciu, portretele picante, fie doar la modul aluziv, parsiv, fie mai ales in aqua forte, unde autorul nemantuit mizantrop de-a dreptul exceleaza." Dan C. Mihailescu, Ziarul de duminica, 14 aprilie 2006

Dumitru Popescu (n. 18 aprilie 1928, la Turnu Magurele). Prozator, poet si eseist. Licentiat in stiinte economice in anul 1951. Intra in presa in anul 1950, ca redactor la Contemporanul. In 1956 urmeaza scoala Superioara de Partid A. Jdanov" de perfectionare a ziaristilor. Este redactor-sef al cotidianului Scinteia Tineretului (19561960), director general la Agerpres (19601962), adjunct al ministrulului Culturii (19621965), redactor-sef al ziarului Scinteia (19651968), presedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste (19711976) presedinte al Consiliului National al Radioteleviziunii (19691971; 19761981). Din 1981 pana la caderea regimului comunist, rector la Academia Stefan Gheorghiu". A ocupat urmatoarele functii politice: membru al Biroului CC al UTM (19561960); membru CC al PCR (19651989); membru CPEx (19691989); secretar CC al PCR (19681981); deputat de Banat, Arad, Alba, Mures si Iasi (19651989). Implicat, dupa 1989, in procesul CPEx, a fost condamnat, achitat si iarasi condamnat, beneficiind in cele din urma de gratierea prezidentiala. In toti anii ulteriori n-a mai participat sub nicio forma la viata politica, dedicandu-se in exclusivitate scrisului. Debuteaza cu versuri si proza in Teleormanul liber, in 1949. Inainte de 1989 au aparut: volume de publicistica: Impresii de calator (1962), Drumuri europene (1965); eseistica: Biletul la control! (1968), Iesirea din labirint (1973); poezie: Pentru cel ales (1968), Un om in Agora (1972), Gustul simburelui (1974), Raza de cobalt (1979), Insomnia dragonului (1989); romane: trilogia Pumnul si palma (O dimineata inselatoare 1980, Ochiul ciclonului 1981, Marsul cariatidelor 1982), Muzeul de ceara (1984), Vitralii incolore 1985, Cenusa din ornic (1988). In intervalul scurs de la caderea regimului comunist publica mai multe carti: memorialistica: Timpul lepros jurnalul unui detinut politic postdecembrist (1992, reeditat in 2004 cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor), Am fost si cioplitor de himere (1993), Elefantii de portelan (1996), Cronos autodevorandu-se. Memorii vol. IVI (Curtea Veche, 20052007); eseistica: Eclipsa in Cetatea Soarelui (1994), Spatiile dintre negru si alb (2012), Diformitatea liniilor in portret (2012); poezie: Ieslea minotaurului, continand versuri scrise in inchisoare (1993); romane: Focul de paie (1999), Pasajul (2002), Omul zapezilor (2003), Atelierul de vara (2009), Candva dupa izgonirea din Paradis (2010), Artemis sau uzurparea sentimentului (2013).

Dettagli