În eseul Despre prostie (Über die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofica se combina cu observaiile de tip psihologic i cu constatari din istorie i politologie. Dei proiectul iniiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarca, totui, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate în stilul ironiei constructive", atât de specific lui Musil.