Distincia dintre falsificare i respingere în problema demarcaiei la Karl Popper

În ciuda criticilor teoriei falsificabilitii propuse de Karl Popper pentru demarcarea între tiin i ne-tiin, în principal pseudotiin, acest criteriu este înc foarte util, i perfect valabil dup perfecionarea lui de ctre Popper i adepii lui. Mai mult, chiar i în versiunea sa iniial, considerat de Lakatos ca "dogmatic", Popper nu a afirmat c aceast metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, o teorie poate fi salvat în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparaie cu teoria lui Kuhn a revoluiilor, de care el însui s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a "micro-revoluiilor", consider c metodologia de demarcare a lui Popper, împreun cu dezvoltarea ulterioar propus de acesta, inclusiv coroborarea i verosimilitudinea, dei imperfect, nu numai c este valabil i azi, dar este înc cea mai bun metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrri ale lui Popper care trateaz aceast problem, i a principalilor si critici i susintori. Dup o scurt prezentare a lui Karl Popper, i o introducere în problema demarcaiei i metodologia falsificabilitii, trec în revist principalele critici aduse i argumentele susintorilor si, accentuând pe ideea c Popper nu a pus niciodat semnul egalitii între falsificare i respingere. În final prezint propriile concluziile în aceast problem.

CUPRINS

Abstract
Introducere
1 Problema demarcaiei
2 Pseudotiina
3 Falsificabilitatea
4 Falsificare i respingere
5 Extinderea falsificabilitii
6 Critici ale falsificabilitii
7 Susineri ale falsificabilitii
8 Tendina actual
Concluzii
Bibliografie
Bibliografie primar
Bibliografie secundar

Data: 03.06.2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.10444.72329

Dettagli