Considerat unul din momentele importante ale realismului italian, Femei singure surprinde melancolia i vidul ce macina o societate prinsa între spleen-ul decadenei i nebuniile hedonismului. Clelia, o creatoare de moda de succes, se întoarce la Torino, oraul ei natal, unde urmeaza sa supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasa într-un cerc de tineri mondeni, într-o lume a restaurantelor i a marilor cazinouri, a artitilor i a petrecerilor. În mijlocul acestei mulimi de oameni care încearca sa scape de plictiseala, Clelia o întâlnete pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatica i depresiva, a carei sinucidere din finalul povetii anuna tragic chiar sfâritul aceluia care a gândit personajul: sinuciderea lui Pavese. Femei singure a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatura: Premiul Strega.