Principalele aspecte psihologice i filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum i tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-i transmite mesajele spectatorului.
În "Introducere" prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski i o prezentare generala a romanului Solaris a lui Stanislav Lem i filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În "Tehnica cinematografica" vorbesc despre ritmul specific al scenelor, micarea radicala declanata de Tarkovsky în cinematografia moderna, rolul elementelor simbolice i iconice, , i afinitaile cu zona fantastica a literaturii ruse. În "Aspecte psihologice" analizez problema comunicarii într-o societate umana a viitorului considerata de Tarkovsky ca rigida, obsesia casei, i evoluia personala a lui Kris, Hari, i a relaiilor dintre ei. În "Aspecte filosofice" se analizeaza filmul prin prisma filosofiei minii (dualismul cartezian, reducionismul i funcionalismul), a problemei identitaii personale, a teoriei spaiilor heterotopice dezvoltata de Michel Foucault, i interpretarile semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizeaza problema identitaii personale prin prisma filosofiei lui Locke. "Concluziile" expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv ca tentativele omului de a clasifica i de a pastra forme de interaciune cu entitai necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eec i vor reflecta o greeala majora în lumea panoptica în care traim. În acest cadru de analiza a filosofiei minii, funcionalismul pare a fi cel mai intuitiv.
Solaris este, totui, un film care începe ca o cautare a raspunsurilor i ajunge sa ofere aceste raspunsuri împreuna cu o serie de întrebari cu totul diferite.