Isaac Newton despre aciunea la distana în gravitaie - Cu sau fara Dumnezeu?

Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, pâna în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legata de aciunea între doua corpuri aflate la distana unul de celalalt (atracia gravitaionala), i în ce masura Newton a implicat pe Dumnezeu în acest caz. Practic, majoritatea lucrarilor discuta patru tipuri de atracii gravitaionale în cazul corpurilor aflate la distana: aciunea la distana directa ca proprietate intrinseca a corpurilor în sens epicurian; aciunea la distana directa mediata divin, de Dumnezeu; aciunea la distana mediata printr-un eter material; sau aciunea la distana mediata printr-un eter imaterial. Scopul acestei lucrari este argumentarea opiniei proprii conform careia Newton a refuzat categoric tipurile de aciune directa ca proprietate intrinseca a corpurilor, i aciunea la distana mediata printr-un eter material. În ceea ce privete celelalte doua tipuri de aciune, directa prin intervenie divina i mediata printr-un mediu imaterial, Newton a declarat în mai multe rânduri ca nu cunoate cauza exacta a gravitaiei, dar în amândoua cazuri a implicat pe Dumnezeu, în mod direct în primul caz i ca fiind cauza primara (mediul/eterul fiind cauza secundara) în aciunea mediata imaterial. Însa, întrucât o recunoatere a aciunii directe la distana ar fi putut da oarecare credit celor care considerau ca gravitaia poate fi eseniala pentru materie, i în consecina ateismului, Newton nu a recunoscut niciodata în mod deschis acceptarea posibilitaii unei astfel de idei. Spre finele vieii, Newton a înclinat mai mult spre o aciune la distana mediata de un eter imaterial.

CUPRINS

Abstract
Introducere
Principia
Corespondena cu Richard Bentley
Interogarile din Optica
Concluzii
Bibliografie

Data: 22.01.2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.24577.97122

Dettagli