Draga mea, citesc pe nerasuflate de când m-am trezit. Sunt acolo, în povestea ta, ca i cum a sta o noapte-ntreaga la taclale cu o prietena al naibii de deteapta, cu toata fiina ei interesanta i incredibil de asumata. O prietena de care te îndragosteti iremediabil i despre care tii precis ca nu o sa te plictiseasca niciodata, o viaa-ntreaga. i ca nu-i va face niciodata rau, decât când o vezi ca-i face ei rau. Citesc i ma tot mir cât de intima e cartea ta, cât te dezveleti, citesc cu senzaia ca i-ai taiat sternul în doua i ne dai acces direct la sufletul tau în cartea asta. Nici nu tiu daca tu îi dai seama ca e aa. E atâta viaa în cartea asta, viaa adevarata, cu stari pe care le-am trait i eu, i oricine citete, viaa aia adesea nevorbita, doar traita, încât e aproape ca un film care te deconspira, nu povestea alora pe care îi vezi pe ecran. Îi mulumesc ca mi-ai trimis-o. Ca ai scris-o. Ca ai ineles ca eti personaj. Ca-i dai voie sa traieti cum se traiete, nu cum i-ar recomanda gura lumii, bunicile de la ara, prietenele binevoitoare. Ca mai simi vântul, ca poi sa scrii despre florile pe care i le cumperi, despre bere, plâns i iubiri. Te las, mai am de citit." Amalia Enache