Simea pdurea vie, alchimic, pulsând, i, dei nu credea în fantome i alte bazaconii, îi plcea s vorbeasc cu ea în minte, s se lase descoperit de ceva aparte, ceva deasupra sa i de neîneles întru totul, ca-n Her. Iar pdurea putea s-i fac simit prezena în atâtea feluri, putea s poarte atâtea chipuri i atâtea voci. Iar el putea s intre i s ias din ea, s uite de el de atâtea i atâtea ori. Aici singurtatea devenea intimitate, devenea linite, devenea ap, devenea o min strbtut de infuziile proteice ale pmântului; o subteran în care plictiseala conferinelor de pres, momentele de stânjeneal i de bâlbâial erau absorbite de muchi, de ciuperci, de licheni. Aici devenea polen purtat de vânt. O pdure precum o planet extraterestr studiindu-l în tcere. Realitatea sa era irealitatea altor umbre, visele sale erau comarurile altor montri."