Poezii din Titan Parc

La miezul nopii începe ziua de lucru. Calculatorul, cafeaua, o muzica discreta de jazz, plus celelalte ingrediente. La 5:30, ma pregatesc. La 6:00, iau bicicleta i pedalez uor pâna în parcul din apropiere. E înca dimineaa devreme, dar în parc alearga deja, sau se plimba la pas, persoane pe care nu le-am cunoscut pâna nu demult, dar acum îmi sunt familiare. E fata aceea frumoasa care alearga ca o gazela; e barbatul acela la 50 de ani care coboara scarile cu spatele, le urca, i iar coboara; femeia care da câteva ture de lac în pas grabit, tânarul acela cu probleme de mers dar cu o voina ieita din comun, care renuna pe moment la baston; cei de la aparatele de exerciii fizice în aer liber, i cei care dau de mâncare la pasari; i alii, i alii...
Salut broasca estoasa de la intrare, pedalez cu grija sa nu calc raele salbatice care traverseaza aleile în cautare de mâncare, sperii pescaruii care moaie pe marginea lacului. Ma opresc pentru o clipa sa fotografiez momentul adecvat ideii care mi-a venit pe drum. Lebedele, curioase, se apropie de mal uitându-se mirate la mine. Ma urc din nou pe bicicleta, i dau câteva ture în timp ce încerc sa pun în versuri ideea. Ma opresc pe o banca, îmi aprind o igara, i scot telefonul. Ma conectez pe Instagram i public acolo imaginea i versurile, care se raspândesc apoi pe Facebook, Twitter i Tumblr. Mai dau câteva ture de bicicleta i plec. Ajuns acasa, mai beau o ultima cafea i, pe la 09:00, ma culc linitit. S-a terminat înca o zi.

Dettagli