În 1795, Jane Austen a scris un roman epistolar intitulat Elinor and Marianne, care atesta, fara echivoc, admiraia sa pentru opera lui Richardson. În 1797, ea va reveni asupra acestei prime versiuni, renunând la tehnica epistolara. Dupa alte revizuiri, în 1809, acest roman va fi publicat în 1811 sub titlul Sense and Sensibility (Raiune i simire). Mai mult chiar decât trecerea, în plan formal, de la structura epistolara la proza analitica, în intervalul menionat se produce o mutaie eseniala în viziunea lui Jane Austen asupra existenei i, mai cu seama, asupra universului ei românesc. Antinomia unor facultai i a unor pulsiuni, pe care, în cadrele unui neoclasicism minor, Jane Austen reuete sa nu o adânceasca, ci sa o atenueze, [...] era reprezentata, în prima versiune a romanului, în ipostaza neoumanista a «sufletului frumos» care îi domina sciziunea i aspira la integrarea armonioasa a pulsiunilor divergene." Cornel Mihai Ionescu