Viaa, în acest roman, se traiete între brutalitate i suferina rarele momente de dragoste aduc o bucurie împalidata. Naraiunea, ce migreaza de la o voce la alta verosimil i convingator , e întretaiata de o precizie poetica inimitabila, de o vibraie de rara puritate. Supa de la miezul nopii este un roman tulburat de originalitatea tragica a felului cum destinele personajelor se intersecteaza i, în cele din urma, se distrug. Între tragicul moment al ultimei supe i placerea dejunului pe iarba se strecoara, din adâncuri, stralucirea de argint viu a ironiei. Caci aa se întâmpla uneori în viaa literaturii: ironia sublimeaza tragicul. Oare i inversul e posibil, e verosimil? ne putem întreba, la sfâritul lecturii..." (Gelu Ionescu)