Doamne, ce-am mai scris în aceti aproape douazeci i cinci de ani de dupa 1989! Mi-am folosit inteligena, talentul, pregatirea intelectuala, umorul (în masura în care le am) pentru a contribui la schimbarea în bine a arii mele, care, dupa ce se deteptase din somnul cel de moarte în care-o adâncisera barbarii de tirani, zacea nemicata i se lasa invadata ca un pom de omidele paroase de barbarii de tirani recondiionai i reorganizai. Aa cum un copil aflat în autobuz, cu mâinile pe spatarul din faa, are impresia ca el executa virajele sau, apasând cu piciorul pe podea, crede în mod naiv ca el face ca autobuzul sa mearga mai repede, i eu, orbit de entuziasm i recazut în infantilism, aveam impresia ca schimb ceva în ara mea. N-am schimbat nimic, nimic, nimic."