În 1859, locotenentul Jasper Hobson i ali membri ai Companiei din Golful Hudson primesc misiunea de a înfiina un fort la nord de paralela de 70º, dincolo de cercul polar. Ei calatoresc prin Teritoriile de Nordvest ale Canadei, catre Capul Bathurst care patrunde în Oceanul Arctic. Zona în care ajung este foarte bogata în animale i resurse naturale, iar Hobson i însoitorii sai pun aici bazele fortului pe care îl numesc Fortul Speranei. Totul pare a merge perfect, pâna când producerea unui cutremur pare sa dea peste cap legile fizicii: o eclipsa totala de Soare se dovedete a fi doar una pariala, iar mareea nu mai este perceputa. În cele din urma, ocupanii Fortului Speranei îi dau seama de faptul ca acest cap ales de ei nu este format din pamânt, ci este un aisberg pe care cutremurul l-a separat de banchiza i acum plutete în deriva spre sud. Hobson face masuratori zilnice pentru a stabili poziia aisbergului, ale carui dimensiuni se reduc continuu din cauza patrunderii în zone cu apa mai calda. Dupa ce traverseaza Strâmtoarea Bering, aisbergul ajunge la o ultima insula din Aleutine, Blejnic. Pescarii indigeni îi ajuta sa se salveze i, de pe acea insula, toi ocupanii fortului calatoresc catre New Arkhangelsk, revenind apoi acasa.