Filosofia limbajului are legatura cu studiul modului în care limbajul nostru se implica i interacioneaza cu gândirea noastra. Studierea logicii i relaia dintre logica i vorbirea obinuita poate ajuta o persoana sa îi structureze mai bine propriile argumente i sa critice argumentele celorlali.
Înelesul este modul în care pot fi considerate în mod corespunzator cuvinte, simboluri, idei i convingeri, definiia sa depinzând de teoria abordata, precum teoria corespondenei, teoria coerenei, teoria constructivista, teoria consensului sau teoria pragmatica.
Exista mai multe explicaii distince despre ceea ce înseamna un sens" lingvistic, în funcie de diverse teorii (ideologice, adevar-condiionale, de utilizare a limbajului, constructiviste, de referina, verificaioniste, pragmatice, etc.)
Investigaiile privind modul în care limbajul interacioneaza cu lumea sunt numite teorii de referina. Sensul unei propoziii este gândul pe care îl exprima. Un astfel de gând este abstract, universal i obiectiv. Sensurile determina referina i sunt, de asemenea, modurile de prezentare a obiectelor la care se refera expresiile. Referinele sunt obiectele din lume despre care vorbesc cuvintele.
Filosofia limbajului exploreaza relaia dintre limba i realitate, în special filosofia problemelor de studiu lingvistic care nu pot fi abordate de alte domenii.
Logica filozofica se ocupa de descrieri formale ale limbajului obinuit, nespecializat (natural").