În noaptea aceea, în acea prima noapte, m-a strîns în brae spasmodic. Eram ca doua fiine care se îneaca i se agaa una de cealalta ca sa se salveze. Trebuie ca asta faceam, fiecare avea nevoie de celalalt ca sa nu cada în propriul hau i sa dispara. Ajuta-ma sa nu dispar. În mintea mea se facuse întuneric, un întuneric bun i nu-mi mai era frica de el. Nu trebuia sa adormim. Trebuia sa ramînem treji, pîna la capatul celalalt al nopii. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia sa alunecam în somn, nu trebuia sa adormim, cine iubete nu doarme, tresaream, iar ziua parea tot mai departe, tot mai lipsita de stralucire. Ce ar fi putut aduce, cînd noaptea adusese deja totul, o iubire proaspata ca un le cald?