De la povestirea Wunderkind, cu care scriitoarea nascuta în Georgia (SUA) debuteaza la 19 ani, i pâna la nuvela care da titlul volumului, în Balada tristei cafenele se aduna poveti despre înfrângere i durere înabuita: iubiri pierdute, pasiuni care s-au stins sau nici n-au apucat bine sa se nasca, razbunari care dau gre. Îmbibate de marea melancolie a Sudului american (chiar daca nu se petrec toate acolo), povestirile se alcatuiesc polifonic, ca o muzica a tristeilor de oameni învini de viaa ori de dragoste: o adolescenta nu tie daca mai vrea sau nu sa fie toata viaa pianista; un barbat îi privete soia ratacindu-i amintirile în alcool, dar ramâne, resemnat în furia lui muta, lânga ea i lânga copii; o femeie salbatica i singuratica se îndragostete fulgerator i biata ei dragoste e nefericita...