Blestem de mama

Colecia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofera i de data aceasta o mostra de epic realizat exemplar. Începuta la persoana a I-a singular, cartea suscita înca de la primele pagini interes pentru lectura despre mântuirea prin dragoste.

La grania dintre viaa i moarte, personajul principal, un barbat trecut prin multe, cutreiera acea parte a oraului care îi provoaca cel mai mult teama. E hotarât sa termine cu viaa i tocmai aici, pe podul pe care talpile lui paesc cu înfrigurare. O cohorta de naluci îl însoesc în plimbarea nocturna i-l îndeamna, fie sa se arunce de pe pod, fie sa-i revina i sa se trezeasca din starea aceea deplorabila. Tot trecutul îi patrunde cu zgomot în ochi i-n auz i parca e cazut într-o capcana din care se zbate zadarnic sa iasa. Atmosfera este redata cu mult talent narativ. Pâna i fundalul muzical este în ton cu starea de confuzie i nelinite a personajului.

O fina investigaie psihologica asupra lui, atesta talentul de necontestat al autoarei:"Ma reazem de parapet, îmi iau capul în mâini acoperindu-mi urechile, simt ca-nebunesc la gândul ca o sa mor i eu disperat i singur ca el, dar vorbele îmi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceasta blestemata arie, pusa pe note, un urlet de fiina omeneasca de nestavilit, "E muoio disperato!" Pendularea aceasta între teama i disperare, este constanta barbatului, ajuns pe pod în plina noapte pustie: "Aria asta, stafia, maina, podul macabru i eu..."

Se zice ca în preajma morii, omul iubete viaa cu putere, aa cum poate, nu a facut-o pâna atunci. Dar, se pare ca destinul a pus stapânire pe viaa personajului. Un joc de umbre i naluci sporete starea de angoasa. Pe deasupra i un sinuciga, într-un gest de disperare, se arunca de pe parapetul de caramida, luându-i adio de la viaa, dupa ce ateptase un semn de la o persoana iubita, care sa-l împiedice. Într-un fel, anticipeaza ceea ce avea sa urmeze. O demonstraie pe viu despre distana infima dintre viaa i moarte. Trecerea dincolo e i un act de curaj i unul de laitate maxima. Depinde care dintre ele câtiga. Victima i calau în aceeai masura.

Real i supranatural se amesteca în viziunile barbatului care, din pricina condiiei lui precare, din cauza foamei, frigului, emoiei, sinucigaului care-i curmase viaa de pe pod, imaginile devin hiperbolice:"Oricum ma simt urmarit de multe gânduri negre cu care trebuie sa ma lupt. Stafia, sigur era parte din mine. Statea acolo ca sa ma ajute, sa ma eliberez de trecut, prea tia multe. Acest trecut care-mi da o mare încarcatura negativ emoionala". Cu toate aceste gânduri, omul depaete momentul, depaete criza suicidala i se smulge brusc din locul care îl inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte i o reîntoarcere la viaa. i cu cât a fost tentaia mai mare, cu atât acum se prinde de balustrada mai vârtos, ca într-o disperare i o primejdie grozava.

Dettagli