Istoria nu este disputata de judecai exclusive. Sau n-ar trebui sa fie. Relativitatea e parte a interpretarii faptelor omeneti în desfaurarea lor milenara. Ce s-a întâmplat cu adevarat va ramâne pentru totdeauna sursa unor aproximari ulterioare, bazate pe culegerea i studiul marturiilor i dovezilor ce au supravieuit uitarii i acizilor corozivi ai timpului care curge. i totui, fiina îi cauta urmele în trecutul ei, parte a obligaiei de a se înelege i de a-i putea înfrunta viitorul. Sacerdoii acestei nevoi, ai acestor datorii asumate, sunt istoricii, cronicarii convulsiilor i convalescenelor unor societai în arborescena carora se nasc, se înfrunta i se sting destinele omeneti. Iata ce este un istoric: un traducator mai mult sau mai puin inspirat al faptelor în opinii! Despre natura fenomenului anului 1789 se vorbete i astazi. Micarea revoluionara franceza a fost precedata de revoluia englezilor. Europa în criza îi cauta o alta soluie supravieuitoare, închisa cum era în ghetoul monarhiilor. Dupa Letat c'est moi! trebuiau sa apara, vindecator, i primele charte ale drepturilor i libertailor. Dupa Ludovic al XIV-lea va sosi un Ludovic al XVI-lea! Dar revoluiile sociale au fost anticipate de revoluiile convingerilor. coala enciclopeditilor a devansat cu peste douazeci de ani revoluia însai. Precursorii ei s-au numit Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau. Revoluia de la 1789 a vorbit limba Franei, aa cum revoluia burgheza de dincolo de Canalul Mânecii a vorbit limba lui Francis Bacon.