Talmacind titlul carii, noi am zice ca gândurile Autorului sunt carari ce-l duc spre cititori i care devin apoi carari i pentru acetia, ducându-i spre locuri curate, de munte, pentru inima i suflet. Citindu-le, mi-am amintit de cuvintele pe care i le-a spus Autorului, pe când acesta era elev, Profesorul sau de literatura de la Seminarul teologic din Buzau, Parintele Trifanescu i reproduse în cartea sa de literatura, Smochinul neroditor (Ed. Cartea Româneasca, 1986): ,,Ai stil i povesteti frumos. Tu ai putea sa scrii!" i Autorul a adeverit prin scrisul sau cele spuse cândva, ca o profeie, de Profesor. Din câte tim, Mihai Vlasie a ajuns prin carile i rubrica sa în multe case (numai ghidul Drumuri spre mânastiri s-a tiparit pâna acum în cinci ediii!). Însoim i noi aceasta noua carte a sa în drumul catre cititori cu binecuvântari arhiereti." (Episcopul GALACTION)
"Când scriu aceste rânduri, ma gândesc nu atât la Cehov, cât la medicul care l-a asistat în ultima clipa a vieii sale. ,,Anton Pavlovici s-a stins linitit - scrie soia sa, Olga Knipper. Spre seara, s-a trezit i pentru prima oara în viaa lui a cerut sa trimit dupa medic". A venit medicul, în tratamentul caruia se afla, în staiunea germana Badeweiler. L-a consultat ... i i-a prescris ampanie. Cehov s-a ridicat în capul oaselor, a luat cupa: ,,N-am mai baut ampanie de mult... "; a baut-o toata, s-a întins pe partea stânga i-a adormit pentru totdeauna. Nu moartea linitita a lui Cehov m-a impresionat, ci faptul ca medicul s-a putut ridica la înalimea pacientului sau. Pe medic îl chema Schwerer; eu îl socotesc ultimul personaj" creat de Cehov." (Autorul)