E noapte în Lincoln's Inn... tulbure i agitata vale a umbrelor legii, în care solicitanii nu gasesc decât prea puina lumina... i lumânarile groase sunt stinse cu degetele prin birouri, iar funcionarii coboara tropaind scara ubreda de lemn i se împratie. Clopotul care bate ceasurile noua i-a încetat lugubru-i dangat, jelind fara rost pe nimeni; porile sunt închise i portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozava pofta de a dormi, sta de straja în ghereta. De la rândurile etajate de scari, ferestrele ca nite lampi înceoate, cum sunt ochii Justiiei, un soi de Argus cu privirile împaienjenite, cu câte un buzunar fara fund pentru fiecare ochi i cu câte un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele..."