Despre sfâritul lumii s-a tot discutat de mii de ani încoace. Au existat i exista destui ini care profeesc ca sfâritul acestei lumi se apropie i ca nu va mai ramâne nimic... Sau poate ca va aparea o alta lume... Mai buna ori mai rea decât lumea aceasta pe care o cunoatem într-o anumita masura...
În definitiv sunt doua aspecte: pe de o parte este vorba de sfâritul oricarui om, pentru el, propria sa dispariie echivaleaza cu sfâritul lumii, indiferent ce se va întâmpla cu lumea, pentru el nu va mai avea importana; apoi este vorba de dispariia speciei umane în totalitate - i în acest caz sfâritul lumii nu va mai avea importana... În definitiv, ce importana ar mai putea sa aiba ? Daca lumea s-a sfârit, pentru cine ar mai avea importana ? Pentru ce ar mai avea importana ?...
S-ar mai putea vorbi i de sfâritul Universului, ca fiind un fel de sfârit absolut... Daca admitem ca totul în lumea asta are un început i un sfârit, atunci, oricine poate sa prevada ca în ultima instana chiar i lumea însai se va sfâri cândva...
Dar ali oameni s-au gândit ca lumea este o iluzie, ca este o mare minciuna, ca de fapt totul nu este decât un fel de simulare, oarecum asemanatoare cu acele simulari care se fac pe computere i în acest caz, chiar daca exista un sfârit, totul se poate relua oricând, de oricâte ori... Alii, cred ca nu exista de fapt un sfârit absolut, ci numai unul relativ, nu exista decât o venica transformare, sau altfel spus, o schimbare continua, fara sfârit...
Oricum ar fi însa, nimeni nu poate garanta ca se poate cunoate existena în toate privinele i ca urmare, poate ca tocmai ceea ce nu poi cunoate îi poate da imboldul sau sperana de a merge mai departe, atât cât se poate... i îi poate da puterea de a visa, de a gândi liber... Chiar daca, în definitiv, sfâritul lumii va veni la un moment dat, într-un anumit fel, oricum, nu va mai fi nimeni care sa confirme asta, deoarece toi vor fi disparut...