De la animé spre ceriu

Cartea "De la anima spre ceriu" am botezat-o roman istoric, dei spre deosebire de acele romane istorice în care autorul îi permite sa scrie fantasmagorii folosind numele unor personaje istorice reale, eu am folosit pentru informare documente istorice româneti, austriece i germane, care au adus fapte i întâmplari reale la lumina, dar care nu sunt cunoscute.
Informaia am luat-o din cari i articole de presa, majoritatea aparute înainte de anul 1900. Excepie a facut revista "Unirea Poporului", aparuta la Blaj, pe care am consultat-o în anii în care director a fost Alexandru Lupeanu-Melin, cel care a publicat în ziarul lui frumoase schie din vremea vrajbilor, din care m-am putut inspira pentru cateva din povestirile ce fac subiectul carii. De asemenea, am consultat cari scrise de istorici cunoscui, precum Silviu Dagomir sau Nicolae Densuianu.
Am cautat astfel sa evit descrierea unor fapte arhicunoscute, cât i bazaconiile i atmosfera festivista din carile de mai târziu. Am ramas, printre altele, foarte dezamagit de felul în care autorii i istoricii români prezinta evenimentele din jurul Revoluiei transilvane de la 1848-49: n-am gasit nici o descriere serioasa a luptelor i bataliilor purtate. Toate sunt descrise fara meniuni geografice, cam ca lupta lui Fat Frumos cu Zmeul din basmele româneti. Am batut cu pasul i cele mai importante locuri în care s-au produs evenimentele mai însemnate din acele vremi: Abrud, Vidra de Sus, Câmpeni, Roia Montana, Bucium-Izbita, Mariel, Zlatna, Petringeni, Alba Iulia, Sibiu, Blaj, Aiud, Cluj, Târgu Mure, Frâua (azi Axente Sever) i peste tot am cautat sa calc pe urmele istoriei cu credina ca aa, voi fi în stare sa redau mai viguros ceea ce doream sa spun.
De ce cred eu ca este o carte speciala? Pentru ca prezinta evenimente i situaii necunoscute, cu toate ca unele dintre ele stau la dispoziia cercetatorului în colecii de ziare i în lucrari mai vechi. Nu m-am orientat numai spre conducatori, precum Iancu, popa Balint, Axente Sever, Buteanu, ci am cautat sa luminez unghiuri i coluri umbrite, sa prezint fapte uitate sau total necunoscute, precum activitatea lui Karl Hocheder la Abrud, a Ecaterinei Varga la Bucium, a lui Vasile Nopcea i Nicolae Solomon la Deva.
Un filon de inspiratie inedit a fost pentru mine i acela, de a urmari evoluia Fraiilor de Cruce româneti de-a lugul istoriei. Aceste organizaii deriva din Obtile Sateti, ele însele puin cunoscute i mediatizate de istorici. Despre Fraii însa, istoria tace i mai abitir, de parca subiectul ar fi interzis de la dezbatere. i chiar daca ar fi, istoria noastra trebuie facuta cunoscuta în lumina adevarului, cu orice pre. Am reuit sa dau de urma acestor organizaii secrete în mod indirect, prin unele fapte de excepie realizate de români, care nu se pot explica altfel, decât prin faptul ca aceia aveau o organizare militara, cu reguli stricte de pastrare a confidenialitaii, confirmate sub juramânt.
De ce totui am numit cartea "roman" i nu lucrare istorica, aa cum i este? Pentru ca sunt foarte multe "gauri negre" în istoria noastra, care însa pot fi luminate chiar i parial, cu ajutorul logicii i a psihologiei. Sunt documente care puncteaza i indica clar evoluii istorice, pe care istoricii notri nu le-au intuit.
De exemplu istoricul de mare erudiie Silviu Dragomir spune despre Buteanu ca, având o atitudine patriotica româneasca faia în zona maghiara în care traia, a fost nevoit sa fuga de acolo, fiindca îi era viaa ameninata. i unde fuge? Tocmai la Abrud, unde erau maghiari utraiti la fel de incarnai ca de cei care, dupa parerea lui Dragomir, tocmai fugea. Ori el a venit la Abrud chemat de Avram Iancu, dupa cum foarte clar reiese din Documentele Comisiei Cozma. El a venit la Abrud ca sa-i organizeze pe români ca sa fie pregatii pentru evenimentele "rasturnatoare" care bateau deja la ua.

Dettagli