De la inima spre cer

Cartea "De la inima spre cer", scrisa sub forma de roman istoric, are la baza totui o documentare serioasa, în încercarea de a aduce mai multa lumina într-o perioada obscura din istoria României; aceea dintre cele doua razboaie mondiale, epoca agitata, cu multe pacate, care a fost apoi denaturata, în interesul celor de la putere, din ara sau din afara ei. Dezinformarea, delaiunea, mistificarile de tot felul, au dus la ascunderea adevarului, care, în viziunea unora, ar trebui sa stea i în continuare sub obroc, fiindca aa cer interesele obscure ale Ocultei.
Eu nu sunt istoric de meserie, traiesc departe de ara i deci, nu am avut acces nici la arhive sau colecii de ziare. Atunci, cum de am putut scrie o carte de aproape 500 de pagini? Exista doua modalitai de a scrie: pe baza informaiei, sau pe baza inspiraiei. Eu am folosit exclusiv internetul i cu toate ca spaiul virtual este plin de mizerii mai mari decât spaiul real, am reuit sa gasesc exact informaiile de care am avut nevoie, pe care le-am prelucrat în text fara nici un fel de alterare al adevarurilor cuprinse în ele. Nu m-a interesat nici ca sa fiu pe linia political correct, care mie mi se pare o manipulare, cu scopul de a te face sa te autocenzurezi. Pentru asta cred ca aceasta carte ofera cititorului un punct de vedere scris cu onestitate i cu inima buna.
Inspiraia de care aminteam m-a facut sa prezint multe lucruri noi, pe care nu m-am sfiit sa le spun cu toata convingerea. Am facut i câteva descoperiri, precum faptul ca Parintele Arsenie a pictat pe o fresca a bisericii Draganescu, intitulata "Adormirea Maicii Domnului", în locul Maicuei lui Christos, pe Capitan. A facut acest lucru, ca sa lase românilor un mesaj secret. Sunt multe puncte de vedere noi, bazate pe informaii, pe care unii nu le considera demne de crezare. Adica un articol de ziar, care mistifica adevarul, este considerat sursa demna de încredere pentru a intra în vizorul istoricilor iar marturia unui om cinstit, nu? Eu întreb, de ce nu? Ziaristul nu tot din marturii i-a scris articolul? Si nu tot el modifica acele marturii cum îi cer interesele? Aa ca un articol de ziar este mult mai puin credibil, decât o marturie direct de la sursa.
Eu sunt sigur ca, cine va ajunge sa citeasca aceasta carte cu atenie, va reui sa-i formeze o ideea mult mai apropiata de adevar despre perioada zbuciumata din istoria României, dintre cele doua razboaie mondiale.
În carte am facut i comparaii cu alte ari din spaiul european, precum Polonia, Finlanda, Germania sau Rusia, tocmai pentru a înelege mai bine situaia României în context european. De ce o micare care a ajuns la un milion de membri în 11 ani din România, care a comis 69 de crime în toata existena ei, este socotita, în frunte cu conducatorii ei criminala, iar coducatorul Poloniei, Pilsudski, sau cel al Finlandei, Mannerheim, care au pe contiina mii de crime, sunt considerai în ara lor eroi, au statui i cu numele lor sunt botezate strazi din multe orae? De ce la noi e altfel? De ce o micare româneasca, care a avut membri închii în lagarele germane i nu a fost acuzata de nazism la Tribunalul de la Nuerenberg, este considerata nazista? Cine le da dreptul unora sa mistifice adevarul chiar atât de mult? i de ce o fac?
Cartea raspunde i la aceasta întrebare: pentru ca exista o misiune sacra, care a fost încredinata poporului român de SUS, misiune care, atunci când se va îndeplini, va însemna dispariia ocultei de pe faa pamântului. De asta neamul românesc are parte de jertfa mai mult decât alte neamuri si a dat un numar nesfârit de martiri i de eroi.

Dettagli