A rasfoi Albumul de arta abstracta Depresia in imagini abstracte al Lorenei Lussardi e ca si cum ai intra intr-un vartej de inceput de lume in care materia se frange in dureri de facere, artista asumandu-si nasterea, moartea si invierea.
Punctul de pornire al acestei arte vizuale ravasitoare este cel al unei sensibilitati frematatoare, care da consistenta unei cromatici dizarmonice si haotice, inteles ca izvor din apa primordiala, dintr-un spatiu interior contorsionat, topit in materie curgatoare, intr-o explozie de culori, de ganduri sugrumate, ca ecoul unor dureri adanci.
()
Lorena Lussardi este o poeta a culorilor vorbitoare, un filozof al gândului în mers, un artist total care surprinde disperarea în culori explozive, micatoare ca un tumult, materia devine curgatoare precum ceasul lui Dalli.
Albumul este un fel de jurnal intim care trimite, mai degraba, la un monolog. De altfel, secvenele lirice care însoesc fiecare tablou sunt marturii ale unei realitai psihice vibrante, o filozofie a vieii traite în vâltoare.
Aruncarea haotica a culorilor pare a fi o constanta tehnica, întrucât gândurile par sa se onduleze, trairile i angoasele par a fi convulsii onirice, lasate în voia curgerilor cromatice i a senzorialului. Descoperim pe alocuri ecouri din fauvismul lui André Derain, întrucât culorile par sa împute lumina, prin nuanele de galben, cu o influena vizibila din Van Gogh i Gaugain.