Este o adevarata placere sa întâlneti astazi în literatura noastra, prinse cu atâta iscusina, clipe din lumea celor care nu cuvânta" mici tragedii, banale pentru trecator, dar de toata frumuseea pentru artist. Vulturul dlui Gârleanu, cu zborul sau mare, cu tragica-i cadere i cu ghearele înfipte în ochii nevinovatului caprior, este un poem întreg. Frunza d-sale, cea dezvoltata sub ochii notri, în raze de soare i în picuri de ploaie, ca sa dea adapost unei pasari i sa fie doborâta de aripa aceleiai, este o tragedie duioasa. Jertfirea caprioarei", pentru a salva viaa iedului din mâna vânatorului, te mica. Caderea Martei" în prapastie i felul cum se apleaca manunchiurile înalte ale cimbrului salbatic peste trupul ei zdrobit este o icoana de meter. Lirismul cel fin i cadrul bogat al naturii, precum i contrastul cel mare dintre armonia din natura i aceste tragedii de o clipa ridica i mai mult valoarea acestor bucai. Iar o nota simpatica este faptul ca nici într-una din bucaile acestea, de altfel simbolice, autorul nu tradeaza vreo intenie de a instrui, de a obine vreo morala, ci se restrânge la partea pur artistica.