Orbirea zugravete o lume stranie, o lume a nebuniei în care cu toii sufera de o forma oarecare de demena, de la personajul central, savantul Kien, pâna la menajera i, ulterior, soia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul cocoat Fischerle i chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului. Toi sunt marcai de tare fizice, psihice i spirituale care le reduc existena la o singura preocupare obsesiva, prin prisma careia îneleg lumea. Kien este carturarul închis în turnul de filde al imensei sale biblioteci, intelectualul care nu înelege sa accepte vreo alta preocupare i care nu vrea sa jertfeasca nici o clipa daca nu are legatura cu cercetarile sale. El este capul fara lume", cu viaa rânduita i planificata pâna la secunda, a carui obsesie este declanata de teama de orbire, care-i amintete de Eratosthene i de arderea bibliotecii din Alexandria.