Dupa treisprezece ani de la prima apariie, ma-ntreb unde-a ajuns oare Drumul furnicilor? Strada pe care ploua-ntotdeauna i-o fi luat un new look? Josefina, musca dintre ferestre, cum se adapteaza la termopane? La baie apa continua sa curga zi i noapte ca un fluviu particular? Colacul de sârma ploioasa s-o fi dezrasucit de tot, lasând moartea pe dinafara? Vreun paparazzi o fi obinut vreo poza a pasarii din pod pe care nimeni n-a zarit-o? Nu ma-ntrebai pe mine, eu n-am facut altceva decât sa bat la maina litere unele dupa altele. Tot ce tiu este ca i dupa treisprezece ani norii i beele de chibrit ramân cele mai frumoase lucruri de pe lume. (Constantin Abalua, decembrie 2010)