Vrând s fac un dar poeilor români - de la care în tineree am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore - am îndrznit o versiune româneasc a intraductibilelor i abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidând nu numai logica i sintaxa curent dar i cea poetic, aceste Elegii sunt, cred eu, un vârf dac nu un monument al spiritualitii moderne europene. Sunt fericit ca limba român a strmoilor mei i a marilor poei români a primit i a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatin i cuvânt într-un aer de o tensiune insuportabil, între Pindar i Holderlin, un monument de vârf inegalabil, cu siguran, al creaiei europene." (Nicolae Breban)