Empatycon: sau Cartea Vieii preMature

Romanul Empatycon sau Cartea vieii premature dezvaluie trairi deseori tabuizate din soarta celor ce scriu în limbi de strânsa circulaie. Crezându-se nascut vaduv i, în egala masura lipsit de simul Istoriei i al Geografiei, protagonistul se hranete mai mult cu hârtii, scrise sau nescrise, iar mesajul literar si vital pe care le poarta, îl obliga sa traiasca mai mult în empatie, decât în realitatea imediata. Vocea lui launtrica este, de fapt, o pânza sonora îmbogaita sau saracita de alte voci, cunoscute sau nu, iar viaa - o aa explozie ciclica de parabole i simboluri ale memoriei, încât el afirma ca aerul este ultima staie a empatiei sale, ca i ultima staie a Soartei. Prin empatie, Scribul calatorete nu doar în timp i în fiine, ci i în texte. O armonie mai rar râvnita de literatura, ascunsa în spatele haosului, este treptat revelata tocmai de frânturile din care este compusa sau descompusa cartea.

"În ultima sâmbata a fiecarei luni, bunicul poreclit în oapta Vrajitorul ma lua de mâna i mergeam la cimitir, unde puteam jura ca nu zac schelete, ci cari. (...) Înca nu tiam ce înseamna o carte i nici ce înseamna un om, o femeie, o preschimbare în carte sau în om. Vrajitorul era ferm convins ca cea mai înalta forma pe care o poate lua o carte dupa ce este citita i îneleasa, este aceea de om, indiferent de sex, etnie, vârsta i misiune pe aceasta lume. Daca o carte devenea om, se putea considera fara a-i pierde teama de Dumnezeu mântuita. Iar daca omul traia în aa fel, încât sa lase în uitare exact ce lasa în memorie o carte, totul era perfect. Folosea extrem de rar cuvântul perfect". Ritualul ultimei sâmbete la cimitir (ca sa nu zic biblioteca subterana) se oprea temporar odata cu vacanele de vara spre a fi reluat iarna, când sâmbetele puteau fi ninse i ocrotite de sticla gerului, dar niciodata ploioase i inuman de reci. Întreg oraul parea bagat într-o sticla imensa cu cerul în loc de dop". (Fragment)

[În condiii culturale normale, Kuciuk ar fi fost vazut ca un Marquez al Sud-Estului Europei () Kuciuk este copilul teribil al unei Românii care-i aduce aminte ca odata se numea Tracia / Plural Magazine, Vasile Andru]

[Ardian-Christian Kuciuk este una dintre marile revelaii ale prozei contemporane. / Dulcea taina a nebuniei, coperta 4, Dan-Silviu Boerescu]

[Acest suav huligan intelectual e osândit sa ramâna acelai lucid ultrasensibil, aed modern al vremurilor mereu zdruncinate din aceasta parte blestemata de lume. Tânarul prozator, cum îi spun unii, este, de fapt, batrân i bântuit ca Balcanii. Dar un bântuit calm, care se mica printre Dulcile taine ale naterii i ale morii, ale Începutului i Sfâritului, cu un sictir de nemuritor sau poate de fiina raionala venita din alta lume. / Realitatea româneasca, Corneliu Vlad]

[Prozator vizionar, de o fora uimitoare, practica o adevarata maieutica aplicata memoriei universale, nu se poate abine sa nu foreze în pântecele de piatra al mitului, sa extraga rezultatul însângerat cu ambele mâini i sa ni-l arunce în faa împreuna cu un torent de parabole menite adeseori sa ascunda mai curând decât sa reveleze. Este uimitor întotdeauna procesul firesc (în acest caz) prin care distopia universala ia natere într-un "ambient" atât de înscris normalitaii. / Ziarul de Duminica, Bogdan Alexandru Stanescu]

Dettagli