Eu, acuzatul

Înainte de a aterne pe hârtie întâmplarile prin care am trecut, m-am întrebat daca e un lucru bun ceea ce mi-am propus sa fac. Oare ma vor înelege sau ma vor judeca greit cei care vor citi aceste rânduri? De aceea, a dori sa-l avertizez pe eventualul cititor ca aceasta marturisire, îi propune sa fie o punte de legatura între oamenii care au trecut prin suferine, asemenea mie, i cei care vor suferi la un moment dat în viaa, pentru a le oferi un strop de sperana i de alinare în drumul lor. Simt nevoia sa va mai spun ca nu mi-am propus de la început sa ating neaparat un scop prin aceasta scriere. Dar, daca ar fi sa inventez unul acum, ar suna astfel: toi oamenii trebuie sa ajunga la con-tiina ca nimic nu este întâmplator în aceasta lume, dar ca tot ceea ce se petrece cu noi este urmarea propriilor noastre actiuni pentru ca, Dumnezeu nu lucreaza împotriva voinei noastre. Au trecut mai muli ani de la momentul dramatic în care mi-a fost frânt viitorul! Din clipa aceea fatidica pot spune ca am experimentat iadul i raiul, moartea i viaa, agonia i extazul, blestemul i binecuvântarea. De multe ori mi s-a recomandat sa scriu o carte despre patimirile mele; zile la rând am fost chiar presat sa nu las o astfel de întâmplare neobinuita sa cada în uitare odata cu trecerea timpului. Cunotine, preoi, medici i prieteni m-au îndemnat sa scriu despre ceea ce, în opinia lor, era povestea unei minuni contemporane. Multa vreme nu le-am dat ascultare, pentru ca am considerat aproape un sacrilegiu dezvaluirea unor lucruri care trebuiau sa ramâna între mine i Dumnezeu.

Fac precizarea ca titlul nu este fantezist, i ca materialul pe care l-am scriu corespunde i cu una i cu cealalta. Vei, vedea, i nu-i greu sa va convingei, se putea scrie i invers. Oricum, aceasta carte pe care intenionez la modul serios sa o dedic acelora care m-au calomniat atât în public cât i privat, nu va avea o cariera prodigioasa, cel puin aa mi s-a aratat în zaurile de la cafelele consumate în perioada de avânt scriitoricesc, i asta pentru ca nu contest faptul ca vor fi i unii care, din elegana, i poate chiar i din respect pentru vârsta mea, o vor recepta pozitiv. Dar nu vor fi puini aceia care o vor privi cu condescendena, care chiar vor fi contrariai, frustrai, lezai, enervai de-a binelea, i care, nu-i exclus, atunci când drumurile noastre (despre interese, nu se pune problema) se vor intersecta, sa se prefaca cum ca (mama mia, ce proba de cacofonie am evitat) i-ar fi intrat vreun gunoi în ochi. Pentru acetia fac urmatoarea precizare:

Gluma, umorul, ironia sunt cele mai serioase lucruri în viaa. Pentru ca acestea sa se nasca trebuie un efort intelectual considerabil; celelalte, drama, tragedia, situaiile grave, sau starea economica precara a unora, vin de la sine, aici fiind nevoie de un pix bun i o minte laborioasa.

Batrânul Shakespeare a fost totdeauna de parere ca "soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care o asculta".

Aadar, în cazul acesta sper sa reuesc sa îmi pun în cap pe toata lumea (începând cu consoarta), sa fiu aratat cu degetul (de preferina cel mijlociu), sa nu mi se raspunda la salut, eventual sa-mi pierd i ultimul prieten. Aadar, pentru a evita o mica parte din neplacerile pe care, contient sau nu, mi le-am asumat, am amanetat obrazul la o fabrica de încalaminte.

Calin Pintea

Dettagli