Figuri ale textului anteic

Noutile critice sunt devastatoare: realul realului nu mai poate fi decodat, reinventat etc. dup întâlnirile sale repetate cu textul, dup deformrile sale repetate, dup transfigurrile i metamorfozele acestuia; cel mult, critica face posibil un real inventat, o invenie recombinatorie a ceea ce ar mai fi rmas din realul realului dup deformrile sale repetate i multiplele încifrri în text ale acestuia; o decodare a realului nu este posibil nici mcar prin textul critic, odat ce acesta se folosete de un pattern similar celui literar în naiva sa tentativ de a demola toate barierele ce îl separ de lumea realului; textul critic nu (mai) poate nici explica textul literar din perspectiva modului propriu în care acesta recombin, inventeaz sau numai deformeaz realul i nici opera asupra lumii realului, a crei reinventare dup dramatica ei suferin din trânta cu textul devine utopic.

Textul critic propune/ instituie un real propriu, un real critic, care nu este decât o form (particular) inventat a tuturor întâlnirilor anterioare dintre real i texte ca obiecte critice. El este o recompunere, o invenie, o masc, o fantasm care, spre deosebire de inveniile literare (care au notorietatea de a deforma realul), mizeaz pe minciuna cultural (ori numai naivitatea) de a pretinde c dispune de instrumente tiinifice (performante) de recuperare a realului din text i c deine întreg inventarul de recuperare a realului din cletii prea strâni ai corsetelor sale textuale. (Dorin Popescu)

Dettagli