Intre inger si demon, iertare si ranchiuna

Iertarea este atributul celor puternici!" Iertarea este un dar aflat în slujba legaturilor interumane, este rasuflarea menita sa readuca pacea, este un gest de reconciliere, de recuperare a armoniei. Dar ce putem spune despre opusul sau, ranchiuna? Daca este adevarat ca fiecare persoana sa confruntat, cel puin o data în viaa, cu ranchiunile care iau condiionat procesul de cretere individuala, asta înseamna ca, fiind târâta de fora patimilor, a pierdut bunatatea i inocena ce caracterizeaza natura noastra umana i luciditatea raionala ? Autoarea aduce în discuie confruntarea inegala între Înger, ca simbol al iertarii, i Demon, ca ranchiuna, i subliniaza i darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea i suferina psihica pot fi instrumente de cunoatere de sine ce transforma chimia furiei în energie constructiva. Scopul carii este sa abandoneze matile falsei bunatai i sa se concentreze asupra necesitaii de a depai vechile dihotomii inutil sufocante, de bine i rau, corect i incorect, cinstit i necinstit pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.

Laura Tappatà este filosof, profesor de psihologie la Universitatea Catolica din Brescia. În prezent, este lector al Cercului de Filologie Milanez, iar în cadrul Universitaii Catolice din Piacenza a condus timp de câiva ani Laboratorul de gestionare a relaiilor. A scris numeroase lucrari despre personalitatea umana, resentiment i dependene.

Pentru ca iertarea adevarata sa se realizeze, acest lucru trebuie sa se întâmple acolo unde raul a fost atât de mare încât nu exista alte posibilitai de a-l depai, unde nu exista nicio alta forma posibila de reparaie, de despagubire, de restabilire a echilibrului, a justiiei, a dreptaii. Aceasta este iertarea: restul este, în cel mai bun caz, perdonism, altfel spus o convenie culturala, o frica de judecata divina i de ceilali, o falsa consolare.
Laura Tappatà

A ierta, a-i imagina ca poi continua ca i când nu s-ar fi întâmplat nimic, este himera care are singura sarcina de a dauna emoional i de a-l face sa se simta vinovat pe cel care nu reuete în niciun fel sa împlineasca aceasta fantasma. Exista mult mai multa noblee în ranchiuna contienta i lucida decât într-o iertare acordata dintr-o convenie morala. Ranchiuna, în aceasta noua accepiune, nu este o vraja trista în care am cazut, ci are propria demnitate, fora i creativitate i poate deveni un instrument de cunoatere a naturii i a identitaii noastre.
Laura Tappatà

Dettagli