M-a ateptat înainte de a-mi cunoate chipul. Este fantastic ce lipsita de orice realitate e mintea ei. Existam pentru ea ca o fantoma. O impresionase cele ce scrisesem, cu toate ca porneam de la o experiena pe care n-o avea. De câte ori era libera, rar, ma imagina. Odata a ieit pe strada... ca sa ma întâlneasca! La un concert, la fel. Bineîneles, numai locul unde m-ar fi putut gasi îi era suficient, sau locul unde presupunea ca m-ar putea gasi. Cred ca aceste avalane sentimentale catre mine aveau epoci. O obseda altceva un timp sau pleca în strainatate: atunci uita complect. Cine tie ce eveniment neînsemnat ma readucea în mintea ei.