LUMEA BUNA A BALCONULUI

Titus Suciu ramâne nostalgicul unei clipe de fervoare. Se putea banui ca, dupa ce a scris fulgerator volumul de marturisiri REPORTAJ CU SUFLETUL LA GUR (prima carte despre Timioara lui decembrie '89) autorul s-a oprit în anul unde zac mai toate celelalte tomuri despre marile piruete revoluionare, adica în imposibilitatea de a gasi vreun adevar profund i verificabil. Evident, riscul unei a doua cari pe aceeai tema este considerabil. Odata lucrurile povestite, nu mai ramâne aproape nimic de scris. Se putea improviza patetic, pe distane scurte (dus-întors) între ce mari am fost" i iata ce-am ajuns". Tema a devenit, între timp, un refren al comentariilor de tot felul, un bocet naional interpretat cu virtuozitate crescânda pe masura ce ne apropiem de periferiile lumii politice româneti. Un entuziasm à la '89 mi se parea, în '95, derizoriu. Titus Suciu susine, însa, ca lucrurile se pot vedea i altfel. Ca întoarcerea la 16-22 poate sa nu fie o cacealma gazetareasca, iar reluarea unor episoade ale Revoluiei ar avea ceva de spus azi, daca tim de unde sa le privim. A doua sa carte deschide ferestrele spre 10 apartamente de bloc. În carile de pâna acum revoluionarul traia intens, n-avea casa, n- avea masa, dirija masele cu o luciditate profetica i avea întotdeauna dreptate, spre deosebire de politicianul venit a posteriori, care habar n-avea sa traiasca intens, gândea înghesuit în spaiul rimei casa-masa-grasa-gustoasa i, în mod fatal, n-avea cum sa aiba dreptate. Mai realist i mai blând, Titus Suciu lasa interlocutorii sa rasufle.

Dettagli