Leonardo da Vinci i opere de arta

Leonardo i-a petrecut primii ani de viaa la Florena, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viaa în Frana. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor i sculptor: ca pictor, reprezentant al colii foarte tiinifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneia, Leonardo a fost un om cu o atracie fizica izbitoare, cu un mare farmec al manierelor i al conversaiei i cu realizari mentale. Avea o buna pregatire în tiinele i matematica vremii, precum i un muzician talentat. Abilitaile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum i de cele relativ puine picturi. Îndemânarea sa manuala este pusa în slujba celei mai minuioase observaii i cercetari analitice asupra caracterului i structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorina de a crea într-un tablou un fel de unitate mistica realizata prin fuziunea dintre materie i spirit. Acum, dupa ce primitivii îi încheiasera experimentele, neîncetat urmarite timp de doua secole, prin cucerirea metodelor de pictura, el a putut pronuna cuvintele care au servit drept parola pentru toi artitii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desavârit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumina i umbra, o subtilitate taioasa pe care predecesorii sai nu o folosisera decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Aceasta minunata maiestrie a desenului, aceasta modelare i acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, aa cum nimeni înainte de el nu o facuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieii interioare. În Mona Lisa i în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar i peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieii interioare i ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile înca destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înelepciunii scolastice, care a fost în acelai timp un iniiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursiva a primitivilor cu principiul concentrarii, care sta la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplator de detalii i episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile i culorile, umbrele i luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificaia exterioara a obiectelor, ci de semnificaia lor interioara i spirituala.

Dettagli