Literatura român - acas

Nici avangarditii cei mai radicali n-au putut ignora total tradiia, dei, la modul teoretic, au pretins c au aruncat-o la coul de gunoi. Un Urmuz a valorificat absurdul care nu lipsete din folclor, dar nici din Caragiale. Constructivitii" au simit tentaia s-l asimileze pe Brâncui la avangard etc. Iat îns c postmodernitii au ajuns la înelepciunea" c lumea contemporan începe doar cu dânii. Am auzit voci spunând c Liviu Rebreanu este atât de învechit", încât nu mai are ce cuta în programele de învmânt. Nu mai vorbim de Eminescu. Acesta n-ar fi decât un scriitor istoricizat", interesant, cel mult, prin câteva poeme cu tent parodic-textualist, cum susine un eminent istoric literar, care consider c locul în canonul literar" românesc trebuie cedat postmodernistului Mircea Crtrescu, cu detronarea poetului naional", sintagm complet depit". Captatio benevolentiae din conferina Aurei Crhisti începe cu o astfel de provocare: M-am întrebat nu o dat, pe întinderea ultimilor ani, ce s-ar întâmpla dac, într-o bun zi, ne-am pomeni fa în fa cu Mihai (sau Mihail, cum îi spunea Nichita Stnescu) Eminescu, cu Lucian Blaga sau Nicolae Iorga, cu George Clinescu sau Liviu Rebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una dintre marile doamne ale literaturii române, Hortensia Papadat-Bengescu? S-ar simi acas? Aici, printre noi, scriitorii români Aceste întrebri ar stârni, fr îndoial, ironiile sau comentariile sarcastice ale multor postmoderniti, textualiti, doumiiti sau post-post-moderniti, care i-au întocmit, într-o grab suspect, precipitat, o «nou tabl de valori acceptate», fiindc noiunea de cultur e... «suspect din punct de vedere politic!»

Desigur, aceti mari scriitori nu s-ar mai simi acas, ci abandonai, cu patria lor cu tot, în numele alteia, obscur, fudul, în vulgaritatea ei, hibrid din punct de vedere nu numai cultural, aa cum o prevedea, alarmat, Mircea Eliade în celebra lui conferin din 1953, Destinul culturii româneti. (Theodor Codreanu)

Dettagli