Un val de mare sculptat umbla prin Bucureti i se numete ION COJA. Uneori, de foarte puine ori, când se apuca sa ciopleasca destine din lutul pe care-l fura stepei, marea da la iveala vlajgani ca ION COJA, care nu implora niciodata pe nimeni, ci-i smulg din întâmplarile ce alcatuiesc o viaa de om. ION COJA aparine marii ca i luna, corabia lui de nunta.
Îl respect i mi-e drag ca o scuturare de meri, pentru ca se pricepe de minune sa le scoata apa protilor din urechi.
Dar, Doamne, Ioane, ce-o sa le mai ramâna astora în cap daca nu te hotarati sa-i lai în pace?!