Mara

Mara este vaduva unui cârpaci sau cizmar, care a lasat-o cu o casa i doi copii mici: Persida i Trica. Femeia e energica, voluntara i tie sa duca pe umerii ei voinici, mai bine chiar decât raposatul, îndatoririle ei. Ea îi interneaza fata la o manastire de calugarie catolice de la Lipova, iar pe baiat îl baga ucenic la un cojocar sârb din Arad. Ea însai e precupeaa ambulanta, cumparând i vânzând de toate, în târgurile de la Radna, Lipova i Arad. Se mai face i podaria, închiriind un pod de peste Mure, i întreprinde tot felul de negouri.

Idealul ei este sa-i capatuiasca copiii; ea pastreaza cu grija într-o ladia trei ciorapi de lâna. Într-unul strânge creiari pentru fata, în altul pentru baiat i în al treilea pentru casa. Am totui o îndoiala în ceea ce privete personalitatea dominanta a acestei cari. Daca privim caracterul în funcie de voina, de personalitate energica, firete, eroina titulara a volumului ar fi i personajul principal. Cred însa ca structura acestui personaj dintr-o bucata nu este atât de interesanta ca psihologia Persidei i, paralel cu psihologia ei, aceea a tânarului macelar Hubernal, iubitul i mai târziu soul ei.

Cartea este povestea tulburatoare a unei iubiri care se înfiripeaza prin "coup de foudre", adica instantaneu, cu puterea unei fatalitai. Tribulaiile acestei iubiri, pâna ce tinerii se casatoresc în taina în faa unui preot ortodox, iar pe urma i variaiile de temperatura ale acestei casatorii, în care cel mai slab i nestatornic este Hubernal, în timp ce Persida este fiica vrednica a mamei sale, voluntara i hotarâta; iar când barbatul ei, dupa ce îi vede visul cu ochii, îi tempereaza iubirea i îi nesocotete îndatoririle, ea ine o macelarie la Viena i apoi o cârciuma prin parile Aradului. Aadar, interesul principal al cititorului e atras de aceasta dragoste într-un fel nelegiuita, dei consacrata prin taina casatoriei religioase, nelegiuita pentru ca nici unul din tineri nu primete binecuvântarea parinilor sai. În ochii unui tradiionalist ca Slavici, lipsa acestui element fundamental atrage ubrezenia oricarei casatorii. El o spune chiar în termenii proprii: Fara de binecuvântarea parinilor nu este cu putina fericirea casnica". Aceasta este una din moralitaile romanului.

erban Cioculescu

Dettagli