Pentru cititorul i spectatorul pasionat, evident este faptul ca extraordinarul talent regizoral al lui Mihai Maniuiu nu se dezminte nici aici. De data aceasta însa, scena este imaginara, iar imaginaia debordanta ieind din matca scenica urnete, cu uvoaiele ei de recuzita, personaje, spectatori, actori, mati ce se amesteca în lumea prozaica a cotidianului trans-trans-transcendentalizat. O lume violenta fie ca e strada (maidanul), loja sau scena de la opera, ... barul sau crematoriul de gunoaie, o lume în care nonsensul e omniprezent, sforile care anima fiinele umane sunt halucinante, iar liberul arbitru o unealta pentru fandosii.
Stranietatea personajelor, înrudite în acelai timp cu cele din teatrul lui George Ciprian i cu cele din prozele fantastice ale lui Mircea Eliade, stimuleaza în permanena atenia cititorului: unde se afla frontiera dintre real i imaginar, dintre bine i rau, dintre memorii i metaficiune, dintre fiine vii i apariii spectrale?
tefana Pop-Cureu
Povestiri trans-transcendentale" este un ciclu de ase texte onirice care îl au în prim-plan pe Hingherul metafizic i paranormal, personajul de cursa lunga al lui Mihai Maniuiu, iar ca decor Balkanya, spaiul situat la mijloc de Grotesc i Absurd. Cu aceasta ocazie, apar i alte figuri funambuleti: Gemenii Stan i Bran, Gina Lollobrigida, savantul Bóbó, coreeanul Kim, Trapezistul... Povestirile abunda în termeni menii sa strapunga zidul ontologic al acestei suprarealitai: himerismetism, depurare onirica, însomnare, extramundare, trans-transcendena.