Meseria de a trai. Jurnal 1935-1950

Jurnalul unui mare scriitor italian surprins în perioada 1935-1950 Emoionant i dureros de citit în acelai timp, Meseria de a trai" este unul dintre cele mai maree testamente literare ale secolului trecut. Pe 26 august 1950, într-o modesta camera de hotel din Turin, s-a sinucis Cesare Pavese, unul dintre cei mai importani scriitori italieni ai secolului 20. Cu scurt timp înainte sa moara, i-a distrus sistematic toate hârtiile private. Acest jurnal este tot ceea ce a ramas pentru a reflecta trairile spiritului care a cautat cu ardoare sa se îneleaga pe sine i ce se întâmpla în jurul sau. Cesare Pavese debuteaza în Meseria de a trai" la 6 octombrie 1935. Însemnarile din acea perioada exploreaza sinele poetului, iar în substrat analizeaza condiia de condamnat la domiciliu forat. Se desprinsese recent dintr-o realitate familiara, dupa ce a fost arestat la Torino împreuna cu ali apte intelectuali i a fost obligat sa îi stabileasca domiciliul în Calabria. Jurnalul înregistreaza o autentica criza spirituala, iar aria experienelor cuprinde patimirile din iubire (tradata) i activitatea creatoare (reluata). Apar uneori fragmente din conversaii i referine concrete la viaa cotidiana, dar funcia jurnalului de a pastra cu fidelitate cele întâmplate este redusa la minimum. Pavese consemneaza implicaiile singurataii i eforturile de depaire a puternicei tendine de autodistrugere. Marcat de eecul povetii sale de dragoste cu starleta americana Constance Dawling, a realizat un fel de culegere de maxime despre iubire i femeie, despre om i viaa în general. Din însemnarile despre arta i poezie i, de fapt, despre moarte, transpare formarea intelectuala a lui Pavese. Lecturile lui însoesc jurnalul i dau natere unor teme de dezbatere, împletindu-se cu intervenii referitoare la politica i razboi, progres i tolerana. Ultima însemnare dateaza din 18 august 1950, cu mai puin de zece zile înainte de dispariia scriitorului: Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie". Într-un jurnal, a nu mai scrie sau a te sinucide coincid în mod necesar. Arta sa a fost unica modalitate prin care s-a aparat de spectrul sinuciderii care l-a bântuit din adolescena i l-a cucerit în cele din urma. Prefaa debuteaza cu mottoul Literatura înseamna aparare împotriva jignirilor vieii" i este semnata de Marziano Guglielminetti, care a fost profesor de literatura italiana la Universitatea din Torino din 1971 pâna la moartea sa. Traducerea, notele i postfaa îi aparin lui Florin Chiriescu.

Cu Meseria de a trai, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastra. Numai daca vom încerca sa-i comparam figura, mai bine zis, mitul, cu cel al lui Pasolini, diferena ne va parea abisala, i cu atât mai profund marcata i vizibila, cu cât nenumarate sunt analogiile, dintre care am alege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obinuit cu o literatura care se nate dintr-o strânsa conexiune cu biografia, cu meditaia asupra propriei anormalitai i, în general, ca rezultat obiectivat al unei intense experiene interioare." (pasaj din articolul lui Gianni Vattimo Iar eu, în schimb, afirm: Recitii acest Jurnal", publicat în revista Espresso, 22 iulie 1990) Indiferent daca mediteaza asupra unor teme estetice, filosofice sau romantice, Pavese scoate la lumina o sete metafizica i o expresivitate care rivalizeaza cu cea a lui Kafka, Cioran sau Weil. A aspirat la o existena marcata de sensul revelaiei. Suferina lui a izvorât din incapacitatea de a-i ridica viaa i opera la proporii mitice. Cu un an înainte sa se sinucida, s-a confesat: Am vrut sa continui, sa merg mai departe, sa fiu parte din noua generaie, sa devin durabil, ca un munte. Jurnalul lui este un testament cuprinzator al acestei straduine." - Tayt J. Harlin, Review of Contemporary Fiction

Dettagli