Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce simea sufletul sau titanesc, ceea ce imaginaia sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric i epic decor vazut vreodata: Capela Sixtina. Profuzia inveniei sale este raspândita pe aceasta vasta suprafaa de peste 900 de metri patrai. Exista 343 de figuri principale de o varietate prodigioasa de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adauga un numar mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci i patru de ani când i-a început lucrarea. Michelangelo ne obliga sa ne extindem concepia despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfeciunea fizica; dar lui Michelangelo nu-i pasa prea mult de frumuseea fizica, cu excepia câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei i sculpturile sale din Pietà. Dei stapân pe anatomie i pe legile compoziiei, a îndraznit sa le ignore pe amândoua, daca era necesar pentru a-i exprima concepia: sa exagereze muchii figurilor sale i chiar sa le puna în poziii pe care corpul uman nu i le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictura, Judecata de Apoi de pe peretele din capatul Sistinei, i-a revarsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a facut ca forma umana sa exprime o varietate de emoii. În mâinile sale, emoia a devenit un instrument pe care a cântat, extragând teme i armonii de o varietate infinita. Figurile sale ne poarta imaginaia mult dincolo de semnificaia personala a numelor care le sunt ataate.