Adevarat copil nazdravan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care parinii sa nu se pomeneasca acasa cu vreo plângere: Tecua a spart capul fetei mele!" Tecua mi-a spart un geam!" Tecua a legat o tinichea de coada lui Samurache!" Tecua mi-a omorât un porumbel cu o piatra!" ...
Drept vorbind, însa, vina nu era numai a micului Tecua, care, firete, la apte ani nu putea sa fie îneleptul Solomon. Mai erau vinovai i parinii: le intrase-n cap ca Tecua al lor are apucaturi militareti i-l lasau sa faca tot ce-i trasnea prin cap, numai sa nu-i dezminta viitorul. Pentru ca, vorba domnului Teaca: Tot omul se nate cu croiala lui; eu înca de mic dadeam semne c-am sa fiu senator; îmi spune doica pa care am avutar-o acasa ca puteai sa dai cu tunul i nu m-ai fi deteptat când apucam sa adorm!" ...
Cu toate astea, parinii erau încântai. Îl îmbracasera pe Tecua cu haine de capitan i-i cumparasera o sabie de tinichea. Iar când îl întrebai: Cum te cheama?" el raspundea scurt: Don capitan Teaca!"