Volumul "Moreni 2002 - clipe în istorie" este una dintre acele rare cari pe care, chiar dupa ce-ai citit-o din doasca-n doasca, stai sa te întrebi în ce categorie sa o clasezi. Probabil într-o categoric numai a ei! La primele pagini, pare mai mult "cine-roman": manai de cursul povestirii ne apropiem tiptil deporile oraului Moreni, le tot dam ocol, cu o minuie baroca a detaliului care mult i-ar fi placut lui Lope Felix de Vega Carpio. Pe masura ce ateptarea se prelungete, unghiurile se schimba, pana ce, asemenea Diavolului chiop "El Cojuelo", ajungem sa ne apropiem de sus privind din vazduh urbea - aproape ca ridicam acoperiurile caselor ca sa studiem în de-amanunt viaa de zi cu zi a morenarilor.
Ca urmare, parcurgerea acestui volum, starnete cititorului o subtila placere, pe care nu ai atepta-o din partea unui demers care, în fond, se dorete a fi o "simpla" monografie a oraului Moreni. Prin insistena sa, prin unghiurile complexe de abordare, care impun cititorului o mare concentrare, rasplatindu-1 însa prin placerea ineditului, "Moreni 2002 - clipe în istorie" este cu mult mai mult decat o simpla monografie!. De fapt, demersul autorilor Vasile Dragomir i Ion Stoica - se situeaza undeva la limita inefabila dintre eseu, pictura hiper-realista, reportaj i jurnalism de investigaie, propunandu-i un scop extrem de ambiios: "a înelege omul anului 2000 din Moreni". (Tudor Pacuraru - Critic literar)