Cugetând la rostul vieii i al morii, folosind, uneori, o masca cinica, cu ecouri paunesciene (v. Copilul infinitului), Bogdan Boca este, de fapt, un sentimental reprimat, cunoscând reeta salvatoare: Iubirea / E sa te pierzi / Într-o regasire perpetua / În celalalt" (v. Regasire). Combustia erotica devine, în Nebunii orbi (un volum denivelat), centrul gravitaional al poemelor sale, urmând probabil a se instala obsesiv în imaginarul liric. Fara a alunga, însa, vehemena tonului i implicarea civica a unui poet capabil de mari progrese, traindu-i cu sinceritate candida dezamagirile.