¿O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic¿ cl¿dit¿ pe datele unui imediat înstr¿inat. O poezie rece, t¿ioas¿, ritmat¿ (ritmul î¿i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune în dialog un Eu bîntuit de moarte, pe care o cite¿te, o palpeaz¿ în toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construie¿te tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl¿ într-o continu¿ stare de asediu pe care o transfer¿ asupra cititorului ideal adoptînd de multe ori structura narativ¿ a mitului, a povestirii legendare (...)
Materia are o greutate sufocant¿ în poemele lui Kemény, contrastînd parc¿ cu imaginile aflate în continu¿ mi¿care ¿i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ¿90 tîrzii, care mizau, pentru a ob¿ine stranietatea, pe ¿ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc¿ a mi¿c¿rii ¿i aspectul static al temei mitologice (m¿ gîndesc în special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)
Un volum excelent, un adev¿rat manual de poezie care sun¿, datorit¿ lui Andrei Dósa, impecabil.¿ ¿ Bogdan Alexandru Stanescu