Nu e o autoficiune, e o carte scrisa la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie sa reziste în Bucureti, în anii '90. În mod paradoxal, este un volum cu un substrat social foarte puternic i n-a fi crezut c-o sa-mi iasa aa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar i o poveste de dragoste. Mi-am folosit biografia moderat, scoând la lumina câteva poveti din propriul trecut. Dar am mizat, ca orice scriitor, i pe ficiune. E o lume de oameni tineri care trebuie sa supravieuiasca. Despre asta am scris, despre supravieuire..." (Ioana Nicolaie)